Un reporter în noua planetă Aurora, capitolul VII: Clasificarea vagoanelor

Trenul electro-magnetic, în care se urcară, pornì cu o iuţeală moderată de 500 kilometri pe ceas. Vagoanele erau foarte confortabile, căptuşite în întregime cu piele.

- Toate vagoanele sunt la fel, lămuri Merzuc. N'o să găseşti în toată planeta un compartiment de tren încuiat sau rezervat. Toţi călătoresc împreună, căci planeta Aurora este o planetă eminamente democrată. Toate vagoanele au desinfectante, câte un serviciu întreg de toaletă.

- Dar nu e nici o deosebire de clase?

- Da, iat-o: Cei din clasa I-a au dreptul să-şi întinză noaptea picioarele întregi; în cazul ăsta, sunt numai patru locuri ocupate; cei din clasa II-a au dreptul să şi le întinză pe jumătate şi încap 8 inşi într'un compartiment; cei din cl. III-a dorm cu picioarele spânzurate...în jos. Şi atunci încap 16 într'un compartiment...

Un călător prea gras plăteşte taxa îndoită, dar aceasta se întâmplă mai mult terienilor, căci în general Aurorienii, mulţumită educaţiei lor fizice, nu cunosc obezitatea.

Terienii cari rămân mai mult timp în Aurora îşi încredinţează trupul lor unui bun sacerdote al gimnasticei, care prin exerciţiile variate la cari ' l supune îi topeşte prisosul, readucându-l la starea normală, care ' l va scuti pe viitor de taxa îndoită pe căile ferate şi aiurea.

Trenurile se urmează din cinci în cinci minute, ori care ar fi numărul călătorilor.

- Ce planetă! ce moravuri! exclamă Ragomi.

- Iată şi farul luminos din faţa capitalei scumpei noastre planete, zice Merzuc plin de bucurie. Apoi adaogă:

Fiecare oraş are, la intrarea lui, câte un far, a cărui lumină puternică se deosibeşte ca culoare. Mulţumită acestor lumini, Resmov, marele astronom care m'a adus acì, a putut descoperì această planetă.

O sirenă cu un sunet lung de un kilometru anunţă stoparea trenului. Este noapte, călătorii se scoboară în ordinea cea mai desăvârşită. Pe frontispiciul gărei se citeşte inscripţia cu litere uriaşe şi luminoase: "Nitnelva".