Un reporter în noua planetă Aurora, capitolul XII: Casele şi prăvăliile din Nitnelva

Casele sunt de o construcţie uniformă; toate de aceeaş înălţime, fără nici un ornament; sunt văpsite în culoare verzue închisă pentru păstrarea sănătăţii ochilor; casele administrative sunt văpsite în culoarea oului de raţă.

Dacă n'ar fi situaţia lor deosebită pe uliţă şi numărul dela poartă, s'ar puteà uşor luà unele drept altele; în tot cazul, fac impresia unor clădiri concepute în acelaş timp de aceeaş minte meşteră. Fie-care clădire este despărţită una de alta printr'o curte-grădină destul de spaţioasă.

La poartă, o tablă bătută în zid arată numele locuitorilor.

Prăvăliile au galantare largi; firme nu există. Ele sunt înlocuite de nişte numere bătătoare la ochi. Fie-care prăvălie are un singur fel de marfă de o calitate unică. Într'una vezi mobile, în alta haine, în a treia încălţăminte, şi aşà mai departe. Preţurile sunt fixe şi aceleaşi pretutindeni.

Când se vorbeşte de o prăvălie, nu se spune: Mă duc să târguesc la firma cutare, ci la numărul cutare. Preţurile fiind aceleaş şi fixe, propăşirea prăvăliilor atârnă de simpatia ce proprietarii lor o inspiră clienţilor, sau de vecinătate.

PS: Poza, Le Corbusier, Unité d'Habitation/Cité Radieuse, Marsilia (1947-1952). Ceea ce mă face să mă gândesc că totuşi datorez cuiva o explicaţie pe-ndelete: de ce naibii s-a apucat Zaza să copieze din Amargo cu atâta sârguinţă?Stay tuned.