Un reporter în noua planetă Aurora, capitolul XI :O ochire repede asupra aspectului Capitalei şi al locuitorilor ei

Ceeace impresionează foarte mult pe Ragomi este uniformitatea de care se izbeşte pretutindeni. Merzuc, mentorul său, îi dă lămuririle cuvenite.

Aurorienii sunt eminamente cumpătaţi şi modeşti; duşmani neîmpăcaţi ai civilizaţiei terienilor, care pentru ei este sinonimă cu risipa, cu luxul şi cu urmările lor: depravarea şi degenerarea.

Viaţa lor în familie şi în societate, regimul lor alimentar, din care alcoolul şi carnea, sub multiplele lor forme, sunt excluse, combinate cu o adâncă dragoste pentru tot ce priveşte educaţia lor fizică, duce neapărat şi la o simplicitate de port caracteristică.

Pentru Terieni, Aurora este o planetă primitivă, căci ei nu concep o civilizaţie posibilă în afară de felul lor obişnuit de vieaţă, dar tocmai pe acest fel de vieaţă, Aurorienii îl despreţuiesc de obiceiu, când nu-l ignorează cu desăvârşire.

Aurorienii susţin că luxul este o plagă socială care duce la peire; că virtuţile lor pot slujì de pildă şi altor planete. Terienii susţin că nici natura nu e uniformă; că viaţa fără patimi n'are nici un farmec, nici o dulceaţă. Aurorienii probează că această dulceaţă este viermele care roade edificiul lor social, otrava care le ucide organismul lor, încetul cu încetul. Cari dintre ei au dreptate?

Cititorii vor răspunde după ce vor citì aceste rânduri, cari n'au nici o pretenţiune de a aduce vre-o lumină prea mare în dezbatere, care ţine poate dela apariţia vieţii.

Uniformitatea la Aurorieni este ea o prefăcătorie socială, o fanfaronadă, o manie sau răspunde stării lor sufleteşti, educaţiei lor sănătoase? Este oare la ei o trebuinţă socială?

O constatare luminoasă reiese din aspectul general al Aurorienilor: sunt fiinţe viguroase; mersul lor e mândru, fără a fi afectat; forţa lor fizică la ambele sexe impune respect, şi îmbrăcămintea lor, curioasă pentru Terieni, este departe de a pare ridicolă.

Toţi fără deosebire poartă costume de gimnastici, căci gimnastica, educaţia fizică sub multiplele ei forme, constitue la Aurorieni un fel de cult şi o instituţie socială.

Iată portul bărbaţilor:

Caschetă, cămaşă de lână sau de pânză, saco, pantaloni scurţi, ciorapi, pantofi.

Iată şi portul femeilor: caschetă, cămaşă, un figaro de lână sau de pânză după anotimp; pantaloni, ceva mai largi. Copiii de asemenea, de la vârsta lor cea mai fragedă, au acelaş port. Un cordon de elastic prinde mijlocul la toţi. Coloarea acestei îmbrăcăminte este cenuşie ca şi a bărbaţilor.

Femeiei mai în vârstă i se îngădue să poarte, în locul pantalonilor, o rochie scurtă.

Multă graţie se desprinde şi din unii şi din alţii.

Când fac exerciţii îşi scot sacoul sau figarolul, remânând în cămaşă.

Salutul lor constă în a ridicà un braţ în sus, când cel drept, când cel stâng, după voie. Când mâinile lor nu sunt libere, pot salutà cu capul; aceasta, escepţional.

Foarte inteligenţi şi muncitori, neavând altă credinţă decât acea care le-a insuflat-o puterea naturei, ei lucrează tot anul sau mai bine zis săptămâna întreagă, afară de a şaptea zi.