Un reporter în noua planetă Aurora, capitolul XV: Protecţia animalelor

Voind să treacă peste drum, o mare aglomeraţie îi oprì pe loc. Se apropiară şi aflară de ce e vorba.

Doui cai slăbănogi nu puteau trage la deal o căruţă încărcată peste puterile bietelor animale lihnite poate de foame, dar sătule de maltratări. Era una din rarele căruţe cari au rămas în circulaţie.

Un păzitor o oprì pe loc.

- Deshamă mârţoagele! zise căruţaşului.

- Mârţoage ?! - răspunse acesta. Nu vezi ce bine sunt făcuţi căişorii mei ? Şi le trase câte un biciu.

Tocmai atunci trecu şi un agent al azilului P.P.A.S.A.O [1]. Îşi dete seama de ce e vorba, telefonă să i se trimeată doui cai tineri. Peste cinci minute animalele aşteptate fură scoborâte dintr'un aeroplan, cu care se expediară caii căruţaşului la azilul invalizilor, unde'şi vor petrece restul vieţei.

Iar căruţaşul pornì bocindu-se şi lovind cu biciul pe căişorii vioi oferiţi de societatea P.P.A.S.A.O şi strigând: hi bălane! hi cârlane!

[1] Pentru protecţia animalelor şi oamenilor.