Un reporter în noua planetă Aurora, capitolul IV:La vama planetei "Aurora"

"Cum îi zăreşte portarul vămei cu ochianul, sună clopoţelul care puse în mişcare tot personalul vamal.

Şi îndată ce "Nitnelva" atinse suprafaţa "Aurorei", şeful vameşilor, Tamarac, o figură simpatică şi zâmbitoare, le ură bun sosit. Apoi, fără altă pregătire:

- Aveţi paşapoartele în regulă? (După ce le cercetează). Bine, foarte bine, aveţi ceva de mărturisit?

- Poftim de caută.

- Ce aveţi în sticlele astea?

- Nisca-i băuturi, zise licheruri.

- Trebue să le trimitem înapoi, căci n'au voie să treacă mai departe.

Apoi, tartorul vameşilor, asvârlă sticlele peste marginea planetei.

- Cine ştie pe capul cui o să cază, zice Ragomi.

- Nu face nimica, răspunde Tamarac, terienii le vor lua drept nişte aerolizi şi vor păstra cioburile de sticlă pe la muzeele lor. Dar acì ce aveţi? întreabă din nou vameşul, scotocind prin fundul coşului.

- Nişte tutun bectemis, dacă pofteşti 'ţi oferim cu plăcere o cutie.

- Mulţumim, răspunde cam răstit. Ce, voiţi să mă mituiţi ?

- Doamne fereşte, aşa de politeţă...

- Le trimitem înapoi... Dar acì ?

- Nişte mezeluri de Chicago.

Tamarac le miroase şi faţa lui exprimă o vie satisfacţie.

- Poftim de gustă, 'i zice Merzuc. Nu te otrăveşti.

- Datoria înainte de toate (şi asvârlă pachetul).

După îndeplinirea formalităţilor vamale, Merzuc băgă aeroplanul într'un şopron. Apoi se îndreptară amândoui spre gară ca să ea bilete de tren.

Pe drum, pipăindu-şi buzunarele, Ragomi observă cu bucurie că mai avea nişte tutun; îşi mai aduce apoi aminte că în fundul giamantanului zăceau o mulţime de alte lucruri "prohibite".

Bravo, zice lui Merzuc, o să putem face acì un chefuleţ."