Un reporter în noua planetă Aurora, capitolul XIV: Plantaţiile

Toate străzile şi bulevardele Nitnelvei erau sădite cu diferiţi pomi mirositori, aşezaţi cu multă rânduială. Toţi erau de aceeaşi înălţime. Pomii favoriţi ai Aurorienilor sunt: salcâmul, liliacul şi teiul. Bumbăcarul şi castanul sălbatic le sunt nesuferiţi.

Fie-care cetăţean e îndatorat să vegheze cu cea mai mare dragoste asupra lor. Vai de acela care ar încerca să-şi cioplească numele pe trupul unuia din pomii ce împodobesc oraşul: e pe dată pedepsit.

Un părinte al Nitnelvei, neexperimentat - căci s-a frecat prea mult pe lângă Terieni - încercă să propună înlocuirea câtor-va pomi prin alte esenţe.

Era să provoace o răscoală a orăşenilor, cari socotesc asemenea fapt ca o nelegiuire în potriva naturei.

Cum au trecut bulevardul, au dat de parcul Tibul. Fie-care cartier are două parcuri cel puţin. Florile cele mai felurite împodobesc aceste parcuri.

- O mare parte din bugetul nostru, zice Merzuc, e mâncat de florari.

- Nu vă ştiam aşa mari iubitori de flori.

- Acì dragostea pentru flori este o adevărată patimă. Mulţi dintre horticultorii noştri îşi trudesc mintea ca să combine varietăţi noui de flori, de pomi.

Aurorienii iubesc florile pentru că nu fumează, nici nu beau; simţul mirosului îl au, din cauza aceasta, foarte desvoltat.

Intrarea animalelor este oprită cu desăvârşire în parcuri; păsărelele însă ciripesc în deplină libertate, umplând văzduhul cu ciripitul lor drăgălaş. Copiii au locuri anumite unde se pot juca în voia lor.

Birturi, bufete şi alte localuri de consumaţie, cari strică aerul plăcut al acestor grădini publice, nu există. Intrarea automobilelor este strict oprită, pentru acelaşi motiv.

Ragomi şi Merzuc vizitară toate colţurile acestui parc, în care descoperiră adevărate comori ale naturei, cari desfătau ochiul. Ceasurile trecură repede. Pe la orele 4 eşiră prin partea opusă a parcului.

PS: Poza, una din grădinile concepute de Capability Brown. Că-mi place, de-aia!